Leasa Dragos – Cursa Șobolanului

Dimineața te trezești, mănânci și pleci
Ajungi la serviciu la opt treizeci
Te uiți în jurul tău, toate privirile sunt reci
Te-așteaptă o nouă zi de muncă și nu înțelegi
„Oare ce caut eu aici? Asta nu e ce mi-am dorit
Dar am o casă de-ngrijit și un credit de plătit.
Trebuie să rezist și să sper că nu va fi așa mereu
Ma consolează gândul că alții o duc mai greu.”
Și uite așa bagi din nou privirea în pământ,
O ridici când ești strigat și asta doar din când în când,
Că ai un șef nemulțumit, dar e nemulțumit mereu,
Care te ajută doar să-ți scoată ochii atunci când dai de greu.
Și când te plângi el glumește și îți răspunde ca un zmeu:
„Ai libertatea totală să faci ceea ce vreau eu”
Colegii îți zâmbesc c-o falsitate apăsătoare,
Și-ar vinde și mamele pentru o simplă promovare.
Vrei să țipi dar n-o faci și ții totul în tine,
Ai vrea să fugi dar te reține grija zilei de mâine.
Ref x2:
De la început până la sfârșitul anului,
Ești prins, alergi în cerc în cursa șobolanului.
Ai vrea să ieși dar ești prea laș să îți asumi vreun risc,
Preferi să rabzi și să-nduri, să plângi și să fii trist.
Termini munca, e ora 6, pleci spre autobuz,
Vrei să-ți pui ordine-n gânduri dar ești tot mai confuz.
Crezi c-o bere și-o țigară-n parc vor rezolva tot,
Dar îți sună telefonul și-ți revii pe loc.
E cea care se plânge din motive de c***,
Și-ți reproșează-n fiecare zi că te-ai schimbat.
Îți vine s-o dai în morții ei dar ai rămâne singur cuc,
Așa că taci, te prefaci și rămâi sub papuc.
Îi spui că o iubești și-o să fie totul bine,
O minți și pe ea dar mai ales te minți pe tine!
Ajungi acasă rupt, epuizat fizic și psihic,
Mori de foame dar în frigider nu e nimic..
Adormi la TV privind filmul ce te face
Să îți dai seama că în viață ai fi putut face ce-ți place.
Dar n-ai avut curaj să-ți asumi nici un risc
Așa că taci, rabda, îndura, plângi și fii trist..