Am douăzeci pe buletin și nimic pe cazier
Și nu stau cu un lanț de oase pe care îl numiți colier
Nu sunt fals, n-am tatuaje, sunt mai curat în acte
Decât orice politician, gabor sau alții, ba frate
N-am tovarăși, nici nu vreau, îi consider doar amici
La cele mai mici probleme poți să uiți c-au fost aici
N-am mașină, merg pe jos, al dracului picior frumos
Scuip după ce trec de tine și nu-s politicos
Nu mi-am pierdut inima, mi-am pierdut doar capu’ pulii
În momentu’ în care o stropeam pe ma-ta în ceru’ gurii
Nu suport oamenii, răspuns în scârbă la întrebări
Și dacă mă enervezi, o să te împing râzând pe scări
N-am fani, vreau heitari să mă pot amuza mereu
Văzându-i cum îi zic lu’ ma-sa că sunt mult peste nivelul meu
Nu vreau soare să mă pot bucura mereu de lună
Pe malul unui lac cu vodcă, țigări și o țarfă bună
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine antisocială și cinică față de societate și convențiile sociale. Naratorul se prezintă ca fiind diferit și superior, respingând valorile și relațiile tradiționale.
