Cât am dat, tot aș vrea să dau
Cât am luat, tot mai vreau să iau
Să înțeleg lumea cum e ea
Și vreau să m-apropii de o stea.
Viața e ca un cerc închis
Până acum nu l-am deschis
De trecut nu-mi pare rău
Și stau și fac ce vreau eu
Dar nici azi
N-am atins nicio stea.
Cât aș vrea să pot să aleg mereu
Drumul bun oricât de greu
Nu-mi pasă, eu pot să aștept!
Vreau să am steaua mea
Vreau să ajung la ea
Vreau să o pot avea
Căci eu n-am atins nicio stea!
Caii bat trapul pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau să pleci
Ca licoarea prin mine să treci
Să stai să faci tot ce-ți dorești
Și apoi să atingem o stea!
Cât aș vrea să pot să aleg mereu
Gândul bun din tot ce-i rău
Nu-mi pasă, eu pot să aștept!
Vreau să am steaua mea
Vreau să fii steaua mea
Vreau să ajungi la ea
Căci eu n-am atins nicio stea!
Căci eu n-am atins nicio stea!
Să nu-ți pese ce spun ei
Viața îți dă chiar tot ce vrei
Dacă nu știi, poți să și ei
Dar eu vreau, o vreau
Vreau.
Vreau să am steaua mea
Vreau să ajungi la ea
Vreau să o pot avea
Căci eu (eu) n-am atins nicio stea!
Vreau să am steaua mea
Of, Doamne, cât aș vrea
Căci eu n-am atins nicio stea!
* In memoriam Laura Stoica
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a atinge un ideal, o aspirație înaltă, simbolizată de o stea. Vorbește despre căutarea sensului în viață și despre perseverența de a urma un drum, oricât de dificil ar fi, pentru a-și împlini visurile.
