Unii se uită
La noi atât de inutil
Ei ne cunosc
Chiar foarte bine
Ca artificii
De trotil și fitil
Ne privesc fără nicio rușine.
Viețile noastre sunt lozuri în plic
Spun ei știutorii de nimic
Ce-și plimbă într-o viață
Minciunile în plic.
Ei știu tot
Ei știu tot tot tot
Ei știu tot
Ei știu tot.
Ei somnul nostru
Prea lesne îl știu
Și ne-au pătruns
Prin defecte
De la distanță
Și de timpuriu
Ne cunosc
Ca pe fiind imperfecte.
Viețile noastre sunt lozuri în plic
Spun ei știutorii de nimic
Ce-și plimbă într-o viață
Minciunile în plic.
Nu e secvență
Nu la fel și ei
Nu e problemă
De ochi sau de casă
Pe care să nu o dea la idei
Ca socoteala
În veci să le iasă
Nu e secret să nu-l cunoască.
Ei știu tot tot tot
Ei știu tot
Ei știu tot.
Toate pozele
Noastre de-a lungul timpului
Zac sub privirile
Lor în color
Ne-au dezbrăcat
Cu aparatele lor
Căci în zadar
Ne mai punem noi haina.
Viețile noastre sunt lozuri în plic
Spun ei știutorii de nimic
Ce-și plimbă într-o viață
Minciunile în plic.
Nu e secret
să nu-l afle și ei
Nu e problemă
De ochi sau de casă
Pe care să nu o dea la idei
Ca socoteala
În veci să le iasă.
Nu-i secret
să nu-l afle și ei
Nu e problemă
De ochi sau de casă
Pe care să nu o dea la idei
Ca socoteala
În veci să le iasă
Nu e secret să nu-l cunoască.
Ei știu tot
Ei știu tot tot tot
Ei știu tot
Ei știu tot.
Nu e secret
Să nu-l afle și ei
Nu e problemă
De ochi sau de casă
Pe care să n-o dea la idei
Ca socoteala
În veci să le iasă.
Nu e secret
Să nu-l afle și ei
Nu e problemă
De ochi sau de casă
Pe care să n-o dea la idei
Ca socoteala
În veci să le iasă.
Nu e secret să nu-l cunoască.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a fi constant supravegheat și controlat de o forță invizibilă. Vorbește despre pierderea intimității și despre teama că secretele sunt cunoscute de alții, generând un sentiment de paranoia și neputință.