Laura Pausini – Stranii Amori (Versuri Română)

Îmi pare rău dar trebuie să plec.
Dar voi știi că a fost o minciună.
Cât timp am pierdut în urma lui.
Ce promitea dar nu se schimba.
Iubiri stranii, care aduc probleme.
Dar în realitate, suntem noi.
Și se așteaptă la un telefon.
Precizându-mi că este liber.
Cu o inimă în stomac.
Ghemuită într-un colțișor.
Singură, într-un fior.
Deoarece el nu este aici.
Acestea sunt:
Iubiri stranii care cresc profund.
Ce ne zâmbesc printre lacrimi.
Câte pagini, aș putea scrie.
Vise și dureri împărtășite.
Sunt iubiri care de multe ori, la această vârstă.
Se cufundă înăuntrul sufletului.
Care pun întrebări fără a fi în măsură de a decide.
Este o iubire care nu este pentru noi.
Și câte nopți pierdute printre lacrimi.
Recitind aceste scrisori.
Pe care nu sunt în măsură de a le arunca.
În labirintul nostalgiei.
Mari iubiri, care se sfârșesc.
Dar care ne rămân în inimă.
Iubiri stranii care vin și pleacă.
În gândurile pe care ni le-ascundem.
Povești adevărate care ne aparțin.
Dar lăsate precum noi.
Iubiri stranii, fragile.
Prizoniere libere..
Iubiri stranii, care aduc probleme.
Dar în realitate, suntem noi.
Iubiri stranii, fragile.
Prizoniere libere..
Iubiri stranii care nu știu cum să trăiască.
Și se pierd înăuntrul nostru.
Îmi pare rău dar trebuie să plec.
De data aceasta mi-am promis.
Pentru că vreau o dragoste adevărată.
Fără tine..