Nu mai judecați femeia.
Oare cin’ se-ntreabă ce-și dorește o femeie
De la soartă, de la viața ei?
Oare cin’ se-ntreabă de ce curg atâtea lacrimi
Când totul se-nvârte-n jurul ei?
Nu mai judecați femeia, fiindcă ea vă dă scânteia,
Nu mai judecați femeia!
Ascultați ce vă spun eu, rău cu rău, dar fără-i greu,
Nu mâniați pe Dumnezeu!
Banii n-aduc fericire, fără drag, fără iubire,
Banii n-aduc fericire!
Căci în lumea asta mare
Nu-i chiar totul de vânzare,
Nu-i chiar totul de vânzare!
Oare cine vede câte face o femeie,
Ce puțin se vede-n urma ei?
Oare cine vede cât suflet pune-o femeie
Ca să-i facă fericit pe-ai ei?
Oare cui îi pasă că și noi avem tot dreptul
Să trăim, să pătimim, cum vrem?
Oare cui îi pasă câte-avem și noi pe suflet?
Câte știm, să spunem nu putem!
Oare cine știe ce dorințe ne îndeamnă
Câte taine și poveri purtăm?
Oare cine știe că pentru iubirea noastră
Ani de-a rândul stăm și așteptăm!
Sensul versurilor
Piesa este un apel la empatie și înțelegere față de femei, subliniind sacrificiile și suferințele lor adesea trecute cu vederea. Ea critică judecățile superficiale și invită la recunoașterea drepturilor și dorințelor femeilor.