Zi-i, scripcare, că nu-mi pasă
Din pământ colbul să iasă,
Jucați, măi flăcăi, cu foc
Că eu nu mă las deloc,
Cine nu-i cu noi la joc
N-aibă ce pune pe foc.
Strigătură:
Cine-n horă n-a juca
Bată-i piatra cânepa.
Tare-mi place la jucat,
Rău mă tem de răsturnat,
Tare-mi place la-nvârtit,
Rău mă tem de prăvălit,
Joacă, bade, nu te da,
De nu știi, te-oi învăța.
Strigătură:
Eu la joc nu mă tocmesc,
Doar jocul nu-l plătesc!.
Cine nu joacă și cântă
Îi pare lumea urâtă,
Dar eu joc și mă petrec
Că și-așa zilele trec,
Cine nu-i de veselie
La horă să nu mai vie.
Strigătură:
Cine nu-i de veselie
La horă să nu mai vie,
Steie-acasă lângă vatră
Pe-așa om nimeni nu-l cată!
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la bucurie și participare la dans, specific horei. Transmite ideea de a te bucura de viață și de a te integra în comunitate prin intermediul muzicii și al dansului.