Vai de omul cel sărac
La nimenea nu-i pe plac,
Sărac azi, sărac și mâine,
Sărac de când sunt pe lume,
Nu știu, așa mi-o fost norocul
Ori nu știu să-mi găsesc locul.
De mică umblu prin lume
Sărăcia-i tot cu mine,
Nu știu, Doamne, ce să fac
Ca să pot să-i dau de hac,
Orice-aș face, un’ m-aș duce
Sărăcia tot m-ajunge.
Când ai bani și ai de toate,
Ai noroc și ai și parte,
Ai și prieteni și dușmani
Num-atuncea când ai bani,
De nu ai bani să le dai
Nici prieteni nu mai ai.
Cine are noroc, are
De micuț până ce moare,
Cine-i născut necăjit
Tot așa pân-o murit,
Este-o vorbă: n-ai ce face,
Banul tot la ban se trage,
Degeaba te necăjești,
Cum ți-i scris așa trăiești!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și fatalitatea omului sărac, care se simte condamnat la o viață de lipsuri, indiferent de eforturile sale. Accentuează ideea că norocul și banii atrag prieteni, iar lipsa lor duce la singurătate și disperare.
