Cine mă vede la joc
Lângă mine-și face loc,
Știe că la joc mă trag
Tot pe lângă omul drag,
Om frumos și bun de gură
Să joace c-o strigătură,
Om frumos și bun de șagă
Ca să-i fie viața dragă.
Strigătură:
Uite-așa, măi Vasilică,
Bate cizma la pingică!.
Joacă, lele, să nu stai
Dacă vrei drăguț să ai,
Că la joc flăcăi îs mulți,
La al meu să nu te uiți,
Câte mândre-s de jucat
Toate pe badea îl cat:
Și cele de măritat,
Dar și multe cu bărbat.
Strigătură:
Mulți flăcăi sunt la un loc,
Dar ca badea nu-i la joc!.
Are badea ochi de mură
La multe inima fură,
Dar pe-a lui mi-o dat-o mie,
Știe badea-al meu ce știe,
Câte fete sunt pe-aici
Nu-i niciuna cu lipici,
Că lipici am numai eu
Pentru bădișorul meu.
Strigătură:
Bate cizma când și când,
Nu căta că nu ai rând!.
Îi frumos bădiț-al meu,
Dar nu-s de lăsat nici eu,
Că de eram de lăsat
Badea nu m-ar fi jucat,
Jucați, fetelor, jucați
De vreți să vă măritați,
Ia uitați-vă la mine
Ce frumos bărbat mă ține.
Strigătură:
Zi-i, scripcare, zi-i așa
Că am cu cine juca,
Cu cine să tropăiesc
Și nu vreau să mă opresc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria unei femei de a fi alături de omul iubit la joc, subliniind atracția pe care o are asupra celorlalți, dar și mândria ei de a fi aleasa lui. Ea încurajează și alte fete să se bucure de joc și să își găsească dragostea.