Frunză verde siminoc,
Tare-mi place ca să joc,
Să merg și să mă petrec
Și la joc să mă întrec,
Unde-aud că-i hram în sat
Toată treaba am lăsat,
Îmi iau bărbatul cu mine
Și petrecem vreo trei zile,
Ș-apoi mergem și la nuntă
Că acolo-i lume multă,
Lume multă, veselie,
Așa cum îmi place mie.
Strigătură:
Să ne cânte lăutarii,
Să jucăm cu gospodarii,
Dar cât or juca de bine
Ei nu mă întrec pe mine.
Astăzi nuntă, mâine hram,
Poale la cămeșă n-am,
Am poale, dar îs scurtuțe,
Pânz-am avut olecuță,
Nunta și hramul or trece
Alte poale mi-oi direge,
De mai ține și poimâine
Rup cămeșa după mine,
Mi-oi toarce fuioarele
Și mi-oi țese poalele,
Dar cât am să pot să joc
Le-oi lăsa că n-a fi foc.
Strigătură:
Măi Dumitre, vino-ncoace,
Ce te uiți parcă nu-ți place,
Intră repede în joc,
Că de nu iau, altu-n joc.
Joacă bade-ncetișor,
Nu mă călca pe picior,
Ia-te, bade, după mine
Că nu te fac de rușine,
Joacă, bade, nu te face,
Dacă nu, lasă-mă-n pace,
O dată mă învârtesc
Și pe altul îmi găsesc,
Tare-mi place să petrec
Și cu toți să mă întrec,
Că de nu petrec acuma
N-oi petrece cât îi lumea.
Strigătură:
Hai, luați-vă după mine,
Amu’ joc, c-amu’ mi-i bine
Că mi-i badea frumușel
Și-mi place să joc cu el.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a petrece și de a dansa, specifică evenimentelor festive precum nunțile și hramurile. Persoana care cântă își exprimă dorința de a se întrece în dans și de a se bucura de viață alături de cei dragi.