Suceveanca care-ți place,
Prinde-o, bade, nu-i da pace,
Prinde-o-n brațe și o strânge
Că are gurița dulce,
Nu căta că-i rea de gură,
Da-i frumoasă pe măsură,
Îi frumoasă, bat-o vina,
Suceveanca, gospodina.
Suceveanca drăgăstoasă
Pentru ea te duci de-acasă,
Îți iei carul cel cu boi
Și nu te mai uiți ‘napoi,
Îți lași casă și copii
Pentru ochișorii ei,
Te duci, parcă ești nebun,
Și nu te oprești din drum.
De când îi lumea făcută
Frumos la frumos se uită,
Urât la urât se trage,
După sac petic se face,
Dacă sacul este gros
Și urâtu-l vezi frumos,
Mândra o ții lângă tine
De ai buzunare pline.
Stă badea și mă pândește,
La mine trage nădejde,
Dar eu nu știu ce să-i spun
Ca să nu-l opresc din drum,
Poate-i bun și cu dreptate
Și-oi avea noroc și parte,
Dacă nu-i, și nu-i, și nu-i
Am ac de cojocul lui.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o femeie din Suceava, dorită de mulți, și explorează ideea că atracția și norocul în dragoste pot fi influențate de avere. Versurile sugerează un joc al seducției și al interesului material.