Scripcuță de lemn uscat,
Zi mai rar și legănat
Ca frunzele de arțari
Că-i jocul de gospodari,
Haida sus și iară sus
Că-i soarele la apus,
Ziua repede s-o dus
Și-ncă n-am jucat de-ajuns.
Strigătură:
La mulți ani, curaj la joc,
Tropăiți că este loc!.
O venit și Costănel
C-o sticlă și-un păhărel,
Sticla goală o rămas
Că multe pahare-o tras,
Și la joc când s-o pornit
Tare s-o împleticit,
Și nu-și mai găsește rând,
Dă căciula de pământ.
Strigătură:
Lasă-te de băutură
Și ține în cap căciulă!.
Scripcă, după struna ta
Până mâine aș juca,
Zi-i să joc cu-al meu drăguț
Că ți-oi plăti un bănuț,
De-i cânta să-mi placă mie
Poate ți-oi da și o mie,
Ți-oi da bani să ai de-ajuns
Numai ține jocul sus.
Strigătură:
Ține jocul, măi scripcare,
Până soarele răsare.
De voi tare mi-o plăcut,
Doamne, bine-am petrecut
Cântă, bade, să-mi ajungă
Că mai am parale-n pungă,
Că din joc nu mă opresc
Până punga n-o golesc,
De n-am eu are bărbatul
Ca să nu ne râdă satul.
Strigătură:
Că din joc nu mă opresc
Până punga n-o golesc,
De n-am eu are bărbatul
Ca să nu ne râdă satul,
Uite-așa și iar așa!
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera unei petreceri tradiționale românești, unde muzica, dansul și băutura se împletesc. Versurile celebrează bucuria jocului și a comuniunii, invitând la dans și voie bună până dimineața.