Frunză verde trei alune,
Scripcăraș cu strune bune
Sări-ț-ar scântei din ele
Cântă-mi cântecele mele
Că de când nu le-am cântat,
Uite, jocul s-o uitat
S-o uitat și strigătura
Și la toți le tace gura.
Strigătură:
S-o uitat și strigătura
Și la toți le tace gura.
Zi-i, scripcare, mai vioi
Că doar cântăm amândoi,
Ține hangul după mine,
Nu te face de rușine,
Că eu cânt c-așa mi-i datu’
Și s-o adunat tot satu’,
Babele și moșnegeii,
Fetele și cu flăcăii.
Strigătură:
Babele și moșnegeii,
Fetele și cu flăcăii.
Nu stați, oameni buni, pe loc,
Ia prindeți-vă în joc,
Jucați jocul apăsat
Pe bătute scuturat,
După cântecele mele
Băteți talpa la podele
Să vă sară căciulă
Să vă văd de știți juca.
Strigătură:
Să vă sară căciulă
Să văd de mai știți juca.
Nu sta, bade, supărat,
Eu încă nu am plecat,
Joac-o pe lelea Catinca
Până foc i-o lua opinca,
Învârtește-o roată, roată
Să știe c-o fost jucată,
Învârtește-o și-o sărută
Că pe urmă nu te uită.
Strigătură:
Învârtește-o roată, roată
Să știe c-o fost jucată,
Învârtește-o și-o sărută
Că pe urmă nu te uită,
Hop-așa!
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și celebrare a tradițiilor într-un cadru rural. Versurile îndeamnă oamenii să se bucure de muzică și de compania celorlalți, reamintindu-le de importanța jocului și a strigăturilor în viața satului.
