Pentru badea ce mi-i drag
Multe-am tras și multe trag,
Dorul care îl duc eu
Îi ca pământul de greu,
Și pământu-i mai ușor
Decât al bădiții dor,
Că dorul de cin’ se leagă
Nu-l lasă cu mintea-ntreagă,
Fie dorul blestemat
Să umble din sat în sat
Pe ploaie și pe uscat
Că pe mine m-o cătat
N-am hodină noaptea-n pat.
Cât ți-am fost, bădiță, dragă
Tu veneai și fără treabă,
De când, bade, m-ai urât
Nici cu treabă n-ai venit,
Nu știu ce rău ți-am făcut,
Te-am iubit, bade, cu dor
Și mă faci să te-nconjor,
Măi bădiță, bădișor,
De-aș ști, bade, c-ai veni
Cărarea ți-aș îngrădi
Tot cu flori și trandafir
Să nu ne mai despărțim,
Florile or înflori,
Noi, bădiță, ne-om iubi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința unei femei din cauza iubirii pierdute. Ea își amintește de vremurile bune și își exprimă regretul și dorința de a reînnoda relația.