Pe cap mi-am pus cununiță
Numai flori de lămâiță
Să-ți rup, bade, inima
Și să nu mă poți uita.
Cununița mea de fată
Nu am s-o uit niciodată,
Când pe cap mi-o așezam
Cu flăcăi la joc porneam.
Dar de când m-am măritat
Cununiță n-am purtat,
Pe cap îmi pun tulpănel,
Bine îmi mai stă cu el.
Frunzuliță, flori mărunte,
Am cămeșă ca la munte
Și îmi place a juca
Cu flăcăi de seama mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei femei pentru tinerețe și libertatea de dinainte de căsătorie, când purta cununița și se bucura de jocurile cu flăcăii. Acum, căsătorită, ea poartă tulpănel, dar încă își amintește cu drag de acele vremuri.