Nu-ți mai trec pe la portiță
Niciodată pe-nserat
Cum treceam de-atâtea ori plângând,
Dac-ai vrea ca să-mi dai gura
Mi-ai lua toată arsura,
Focul mi l-ai stinge dintr-o dat’.
Cine are dor pe vale
Știe luna când răsare
Și noaptea cât e de mare,
Cine nu-i îndrăgostit
Doarme noaptea liniștit
Ca un prunc bine hrănit.
Cine are dor pe luncă
I se pare ziua lungă,
I se pare ziua lungă,
I se pare noaptea mare
Și plapuma grea-n spinare.
Vină, bade, pe-nserat
Când vecinii s-au culcat
Și ni-i câinele legat,
Eu las poarta descuiată,
Ușa la tindă crăpată,
Mămuca să nu ne vadă.
Că eu sunt îndrăgostită
Parcă dorm noaptea pe plită,
Ziua sunt cam zăpăcită,
Mi se pare noaptea an
Și plapuma bolovan
Pentr-un puișor bălan.
Refren:
Viața e frumoasă
S-o trăim din plin,
Anii bătrâneții
Repede mai vin.
Sensul versurilor
O tânără își cheamă iubitul la o întâlnire secretă, mărturisindu-și dorul și nerăbdarea. Ea este dispusă să înfrunte riscuri pentru a-și trăi dragostea, conștientă de trecerea timpului.