Nu știu, Gheorghe, tu erai,
Aseară când fluierai,
Fluierai cu mare dor,
Ai crezut că-s pe ogor.
Fluierai cu mare drag,
Ai crezut că-ți stau în prag,
Fluierai cu mare jale,
Ai crezut că-ți stau în cale.
Gheorghe, pentru dumneata
Mult mă mustră măicuța,
Și mă mustră, și mă-nvață
Să nu stau la tine-n brață.
Trandafir și-o rujuliță,
Ia-ți murguțul din portiță,
Dă-i drumul să pască iarbă
Și cată-ți alta mai dragă,
Că pe mine nu mă lasă
Măicuța să ies din casă.
Sensul versurilor
O fată își amintește de un Gheorghe care-i cânta, dar este oprită de mama ei să se întâlnească cu el. Cântecul exprimă regretul și imposibilitatea unei iubiri din cauza constrângerilor familiale.