Frunză verde bob năut,
Mi-i drag unde m-am născut,
Aici cânt, aici trăiesc,
Pe pământul românesc,
Pământ de cântec și dor
Pentru omul iubitor.
Tare mi-i drag a cânta
Cântecul din Moldova,
Cântecul de viață nouă
Vi-l cânt cu dragoste vouă,
Românie, țară dragă,
Te cunoaște-o lume-ntreagă.
Frunză verde de smicele,
Țara cântecelor mele,
De la străbuni pân’ la mine
Te-au cântat numai pe tine,
Te-au iubit, te-au lăudat,
Românie, plai bogat,
Vin și eu cu glasul dulce
Să te cânt oriund’ m-oi duce.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă pentru locul natal și pentru România. Este un omagiu adus tradițiilor și valorilor românești, transmise din generație în generație, și o promisiune de a duce mai departe cântecul țării oriunde s-ar afla.