Mi-i drag cântecul și jocul
Și badea, bată-l norocul,
Pe bădița să-l iubesc
Și jocul ca să-l pornesc,
Cine joacă și petrece
Nu știe viața cum trece,
Dar când ești posomorât
Și traiul ți-este urât.
Joacă badea pe săltate
Ni-i udă cămeșa-n spate
Când o găti de jucat
I-oi pune-o-n gard la uscat,
Și papucii de se rup
La cizmar am să îi duc,
Cizmaru-i frumos bărbat
Nu-mi ia bani de reparat.
Zi-i, scripcare, nu-i zi-i lin,
Că eu cu bădița vin,
De nu-i zici cum îți spun eu
A fi vai de capul tău,
Că la joc îs foc și pară,
Nici la treabă nu-s de-ocară,
Zi-i, scripcare, nu te-opri,
lângă mine sunt vreo tri’.
Joacă, bade, c-amu-i timpul,
Nu lăsa să treacă rândul
Că vremea se vremuiește
Și omul îmbătrânește,
Și ți-a părea rău de lume
Că n-ai petrecut-o bine,
Dar mie nu-mi pare rău
C-am trăit cum am vrut eu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a trăi, dragostea și importanța de a te bucura de viață prin cântec și dans. Reflecția asupra trecerii timpului și importanța de a trăi clipa prezentă sunt, de asemenea, prezente.