Mamă, două fete ai,
Prin străini să nu le dai,
Așa cum m-ai dat pe mine
Și sunt singură pe lume,
Sunt, mamă, printre străini
Ca și floarea printre spini.
Foaie verde mărăcine,
Mămucă, mi-i dor de tine,
C-ai știut, mamă, cum cânt,
Dar nu m-auzi cum te plâng,
C-ai știut cum veselesc,
Dar n-ai știut cum jelesc.
Cânt la lume nu mă vede,
Numai dorul tău mă crede,
Cânt la lume nu m-aude,
Dorul tău mamă-mi răspunde,
Când gândesc, mamă, la tine
Uit de toate și mi-i bine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fiice aflată departe de casă, față de mama sa. Ea se simte singură și neînțeleasă, tânjind după afecțiunea și sprijinul matern.