Frunză verde, nucă seacă,
Mâine toți recruții pleacă,
Merg părinții să-i petreacă
Și la inimioară-i seacă.
Pleacă și bădiț-al meu
La armată la Bacău.
– Ia-mă, bade, și pe mine
Că la greu ți-oi prinde bine.
– Nu te mai, mândruța mea,
Că armata este grea,
Drumu-i lung, ranița-i grea
Și nu poți umbla cu ea.
– Atunci, bade, stau acasă
Cămeșă frumos ți-oi coase,
Cămeșă de in subțire
S-o ai, bădiță, de mire,
Să facem nuntă aleasă
Tu mire și eu mireasă.
Sensul versurilor
Cântecul descrie plecarea recruților la armată și dorința unei fete de a-și urma iubitul sau de a-l aștepta acasă. Ea promite să-i coasă o cămașă de nuntă, simbolizând speranța unei viitoare uniuni.