Laura Lavric – Măi Bădiță Din Suceava

Măi bădiță din Suceava,
Nu-mi ține calea degeaba,
Grăiește lumea din sat
Și la altele-ai umblat,
Nu iubi pe orișicine
Că-ți faci neamul de rușine,
Iubește una frumoasă
Să-ți fie vița făloasă.
Struguraș verde cu rouă,
Nu umbla, bade, la două,
Amândouă s-or grăi
Bine, bade, nu ți-a fi,
Că te-or prinde și te-or bate
De-nsurat nu ți-a mai arde,
Ți-or rupe picioarele
Că faci de râs fetele.
Hai, bade, te hotărăște
Și la una te oprește,
Ori urâtă cu avere,
Ori săracă cu plăcere.
Că avere poți să-ți faci,
Dar cu urâta ce faci?
Că nu trăiești cu averea,
Cu dragostea și plăcerea.
Bădița s-o însurat
Și bogată și-o luat,
Dar când noaptea-n sat se lasă
Badea-al meu fuge de-acasă
Și bate la a mea poartă,
Ce folos, că-s măritată,
Du-te bade-n satul tău
Că nu-mi las bărbatul meu.
Refren:
Nu umbla după avere
Că nu trăiești cu placere,
Umbli toată noaptea beat,
Nu cu mândra-n pat.