M-am născut într-un bordei
Învelit cu paie,
Doinitor mi-a fost un tei,
Leagăn o copaie.
Mama mă lua cu ea
Când pleca la muncă,
Și la grâu la secerat,
Și la fân pe luncă.
Într-o toamnă când crăpa
Coaja de pe nucă
Mi-a venit un dor așa,
Dor nebun de ducă.
Mi-am luat traista și-am plecat
Colo-n faptul serii,
Zburau funigei pe sat
Și plecau cocorii.
Mama așteaptă să vin,
Dar eu sunt departe,
Îți urez, măicuța mea,
Multă sănătate.
Lasă, mamă, c-am să vin
În amurg de seară
Bătrânețea să-ți alin,
Dragă maicușoară.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecută într-un bordei modest, alături de mama. Exprimă dorul de casă și regretul de a fi departe, dar și promisiunea de a reveni pentru a alina bătrânețea mamei.