Frunză verde de mușcată,
La pământ cu talpa lată,
Prinși de brâu bateți pământul
Și jucați, bătu-v-ar Sfântul,
Nu vă uitați la podea
Nu iese nimic din ea,
Dar uitați-vă aici
Cum mă-nvârtesc în opinci!
Strigătură:
Nu te-ascunde, măi Costică,
Joacă, măi, că nu-i nimică!
Măi Costică, trup subțire,
Ai juca, dar ți-i rușine,
Horelcuță bea oleacă
De rușine ca să-ți treacă,
Horelcuța mea-i de ieri
Dă putere la muieri
Și tu poate-i căpăta
Un păhăruț de-i lua.
Strigătură:
Și-ai să vezi atunci, Costică,
Cum ai să joci fără frică!
Tropăiți că iarba-i deasă,
De-aici nu mă duc acasă
Că la noapte-i lună plină
Ne-ajunge pentru hodină,
Locu-i bun, muzic-avem,
Bine să ne petrecem,
Holerca-i de prune dulci
De-aicea să nu te duci.
Strigătură:
Sare colbul sub picioare
Jocu-i bun și roata-i mare.
Nu sta, mândră, supărată
Că prea des n-ai fost jucată,
Intră mândruliț-aici
Nu te teme că nu pici,
Uite cum mă-nvârtesc eu
Lângă mine c-un flăcău
Pe-aicea câți or mai fi
Pe-ntrecute-aș tropăi.
Strigătură:
La pământ cu talpa goală
Am să joc până diseară,
De bine m-oi învârti
Mâine iară oi veni
Și pământu-oi bătuci.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și bucurie, specifică petrecerilor tradiționale românești. Versurile descriu atmosfera festivă, încurajând participanții să se alăture jocului și să se bucure de moment.