Frunzuliță trei scaieți,
La bătută, măi băieți,
Care vreți, care puteți,
Care nu, nu vă prindeți
Că de mine rămâneți,
Picioarele nu-mi vedeți.
Strigătură:
Hai la joc, picioare moi,
Că mă fac de râs cu voi!.
Bate cizma, n-o lăsa,
Nu căta că nu-i a ta,
Că-i din sat de-mprumutat
Să trăiască cin’ ți-o dat,
De-ar crăpa ciubotele,
Om juca cu tălpile.
Strigătură:
Ușurel, nu sta pe loc,
Că ți-a lua tălpile foc.
Nu te uita la papuci
Că te fac să nu m-ajungi,
Nu te uita la obiele
C-am muncit un an pe ele,
De-ai jucat, bădiță, bine
Aș juca numai cu tine.
Strigătură:
Tot de brâu și de curea,
Țin-te de cătrința mea!.
De joc și de voie bună
Nu m-aș sătura o lună
Că-s din neam de omenie
Ce-i place la omenie,
Și la cântec, și la joc
Parcă-s o pară de foc.
Strigătură:
La pământ cu talpa goală
S-o rupt ciubota de-aseară,
De s-ar rupe amândouă
Mi-oi face altele nouă.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și celebrare, exprimând bucuria de a juca și de a petrece împreună. Versurile subliniază importanța tradițiilor și a spiritului de comunitate, invitând la uitarea grijilor și la trăirea momentului prezent prin dans.