Laura Lavric – Jucați, Picioarele Mele!

Jucați, picioarele mele,
La pământ și la podele,
Pe podeaua de stejar
La case de gospodari,
La casele de săraci
Au podeaua din araci,
În casă n-au de ce căutați,
Și se țin că sunt bogați.
De vorbe rele nu-mi pasă,
Joc amu’ că sunt voioasă
Cu bădiț-al meu Mitruț
Joacă de-aseară desculț.
– Mândruță, îs vai de cap,
La picioare tot mă sparg!
– Să te spargi, nu-mi pare rău,
N-ai jucat cum am vrut eu.
Se uită lumea la noi
Cum ne potrivim noi doi
Și la joc, și la grăit,
Cu nimeni nu ne-am sfădit
Că ni-i casa în pădure
Și n-avem vecini pe nimeni,
Numai brazii de pe munți,
Ne-am sfădit, dar ei sunt mulți.
Lumea-i rea și dușmănoasă
Mă grăiește că n-am casă,
C-am un bordei într-o parte
Cu proptelele lăsate,
Și mă țin tare fudulă,
Și nu am nici paie-n șură,
N-aibă lumea grija mea
Eu trăiesc bine așa
Când bărbățelul îți place
Toate cele le poți face.