Joacă, bădiță, cu foc,
Nu te uita că nu-i loc
Că îndată loc îți fac
De nu-ți stă căciula-n cap,
Nici ciubotele-n picioare
C-am venit la hora mare,
Vezi să nu te faci de râs
Că atuncea eu m-am dus.
Scripcăraș cu două strune
Hai și fă curaj la lume,
Cu o scripcă și-un arcuș
Joacă toată lumea-n sus,
Fie gheata cât de rea
Pui petic și joci cu ea,
Și de-i rămânea desculță
Tot mai joci înc-olecuță.
Jocul nostru-i de jucat,
Că nu-i pâine de mâncat,
Și ghetuța îi făcută
De jucat ea trebui’ ruptă,
Fie gheata cât de rea
Pui petic și joci cu ea,
Să sară bucăți din ea
Nu-mi pasă că îi a mea.
Când aud că-i horă mare
Țipă țărna sub picioare,
Trupul meu astâmpăr n-are
Când aud că-i horă mare,
Că la hora satului
Eu îs fruntea jocului
Și când horă se pornește
Nime-n lume nu m-oprește.
Vers refren 1:
Hop și zi-i așa!
Vers refren 2:
Hop și iar așa!
Sensul versurilor
Piesa este un imn al bucuriei de a dansa și de a participa la hora satului. Exprimă pasiunea nestăvilită pentru dans, indiferent de obstacole sau de starea materială.