Frunză verde dintre duze, i-asta-i sârba din Flămânzi,
Că de mult ai învățat-o, dacă n-ai uitat-o.
Și-ai să vezi cum joacă satul, unul, unul lângă altul,
Laolaltă-ncetișor, batem din picior.
Refren: Mândrii-s moldovenii, joacă toți sătenii,
Joacă sârba, bătrânește, legănat,
Cântă lăutare, zi-i cu foc mai tare,
C-azi îi horă, la Flămânzi în sat!
Bate pasu moș Ioane, ține hamul mai cobzare,
Să răsune cobza ta, până-n Vorona!
Uite la tata Lenuța, cum flutură batistuța,
Îi în capul jocului, para focului!
Refren:…
Jocu-aiesta-i pe-ntrecute, se joacă singur să uite,
Între tineri și bătrâni, ca la oameni buni.
Joacă fetele, flăcăii, nu se lasă moșnegeii,
Răsucesc mustețile și strâng babele.
Refren:..
Supărat îi moș Ilie, că baba n-o vrut să vie,
Azi la hora satului, că-i a dracului!
Moș Ilie n-ai ce-i face, baba nu poate să joace,
Spatele-i-o-nțepenit, c-o îmbătrânit!
Refren:.. (x2)
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă a unei hore tradiționale din satul Flămânzi, unde oamenii de toate vârstele se adună să danseze și să se bucure împreună. Versurile evocă bucuria, energia și spiritul comunitar al evenimentului.