Horile, horile-mi plac,
Horile-n pământ mă bag,
Horile, horile-s bune,
Horile-n pământ m-or pune,
Că îmi place să horesc
Cu bădița ce-l iubesc.
Frunză verde busuioc,
Astăzi m-am gătit de joc
Cu cămeșă flori bătute
Cum îi obicei la munte
Și-n picioare ciuboțele
Să bat pământul cu ele.
Asta-i horă românească
Cine-o joacă să trăiască,
Cine cântă și nu joacă
Facă-i-s-ar gura toacă,
Cine joacă și nu cântă
Facă-i-s-ar gura strâmbă.
Dragu’ mie că să joc
Cu tot neamul la un loc,
Dragu’ mie a juca
Cu tot neamu-alăturea
Că tot joc de-alaltăseară
Și parc-aș mai juca iară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a dansa hora, o tradiție românească, alături de cei dragi. Versurile subliniază importanța participării active la dans și cântat, ca o formă de celebrare a vieții și a comunității.