Laura Lavric – Haida, Cântă, Măi Scripcare!

Strigătură:
Haida, cântă, mai scripcare,
Să pornim jocul cel mare
Unde joacă fetele,
Bărbați cu nevestele.
Gura lumii multe spune,
Și mai rele, și mai bune,
Gura lumii n-o oprești
Să mori, să te prăpădești,
Dar mie deloc nu-mi pasă,
Știu că lumea-i dușmănoasă,
Am să cânt și-am să petrec
Că și-așa zilele trec.

Strigătură:
Hai, bărbate, joacă-amu’
Că ni se duce timpu’,
Ne-ajung bătrânețile,
Ne lasă picioarele.
Să trăiască omul meu
Că mă lasă unde vreau,
La nuntă și la strânsură,
Că de nu, nu tac din gură,
Mă lasă unde îmi place
Să fac ciudă la dușmance
,
Am să joc c-așa mi-i drag,
Că nu am bărbat beteag.

Strigătură:
Mă grăiește lume-așa
Că eu nu-mi torc cânepa,
Mai lasă-mă ele-n pace
Că bărbatu-așa mă place.
Când joc și când mă petrec
Toate relele îmi trec,
Uit de gura satului,
De grija bărbatului,
Că bărbatu-i du-te, vină,
N-are când căta pricină,
Măi bărbate, bărbățele,
Să nu cați la vorbe rele.

Strigătură:
Măi bărbate, bărbățele,
Nu căta la vorbe rele
Că pe femeia frumoasă
Toată lumea-i dușmănoasă.

Sensul versurilor

Piesa este un îndemn la petrecere și dans, ignorând gura lumii. Femeia își afirmă independența și bucuria de a trăi, indiferent de criticile celorlalți.

Lasă un comentariu