Hai la sârbă, moldoveni,
Ca la Iași și Fălticeni,
Ia zi-i, Ioane,
Ca-n Suceava și Bacău
Așa joacă neamul meu,
Joacă sârba, măi flăcău,
Uite-așa cum joc și eu,
Joacă fata și-o sărută
Până mâine-i vreme multă.
Măi Ioane, zi-i cu foc,
Vreau bărbatul să mi-l joc,
Ia zi-i, Ioane,
Să-l joc să fie jucat
Trei zile să steie-n pat,
Să-l joc să mă ție minte
La alta să nu se uite,
Că dacă m-a supăra
Și mâine mi l-oi juca.
Măi scripcare din Suceava,
Cântă că n-a fi degeaba,
Ia zi-i, Ioane,
Vreau să joc, bade Ioane,
După scripca dumitale,
Că frumos îi mai zici jocul,
Merg picioarele ca focul,
Nu stă colbul pe pământ
De câte picioare sunt.
Ne-ai cântat, Ioane, de joc
De-o stat soarele în loc,
Ia zi-i, Ioane,
O stat soarele și luna
Ca să-ți vadă ție mâna,
Nici luna nu se-ascundea
Când scripca ți-o auzea,
Ne-ai cântat, ne-ai veselit,
Pentru-atâta am plătit
Și de-om mai avea bănuți
Ți-om plăti să ne mai cânți.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la dans și veselie, specific sârbei moldovenești. Versurile celebrează muzica lăutarilor și bucuria de a dansa, exprimând dorința de a petrece și de a se bucura de viață.