Frunzuliță, foaie verde,
Hai la joc, flăcăi și fete,
Luați fetele, băieți,
Jucați-le cum puteți,
Joacă, măi bădiță, hăi,
Nu sta ca un măturoi,
Bate cizma la pământ
C-uite roata o luat vânt.
Strigătură:
De jucat, aș juca bine,
Mi-i rușine de copile,
Și mai tare de femei
Că se uită-n ochii mei.
Zi-i pe strune, lăutare,
Zi-ne jocul cât mai tare,
Să bătem ciubotele
Să crape podelele,
Că podeaua-i de răchită,
Merge roată prăvălită,
Că podeaua-i de stejar,
Noi jucăm fără habar.
Strigătură:
Haida roată, roată, roată,
Și la stânga înc-o dată,
Și la dreapta, măi flăcăi,
Cum îi jocul pe la noi.
La pământ și la podele,
Ciubotele nu-s a mele
Că le-am luat cu împrumut
Și mă tem să nu le rup,
Ciubotarul mi-i drăguț
Și mi-a pun-un peticuț,
L-oi pupa de două ori
Mi-a face ciubote noi.
Strigătură:
Ușurel, bade Costică,
Că ți s-o rupt o opincă,
Târâiești obielele,
Se-mpiedică fetele!
Hai la joc, bade, la joc,
Cu ciubote și cojoc,
Uite la lelea Domnica
Cum mai bate cu opinca,
Hai, bade, și te-nvârtește,
Joac-așa, moldovenește,
Bate-o, bate-o la papuc
Că ești om, nu ești butuc.
Strigătură:
Joacă, bade, nu te face,
Ori nu joci cu cine-ți place,
Că cu cine ți-ar plăcea
Ai juca, dar nu te ia,
Joacă, bade, pe săltat
Să mă satur de jucat
Că îi joc moldovenesc
De micuță-l îndrăgesc.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și celebrare, tipică folclorului românesc. Versurile descriu atmosfera festivă, interacțiunea dintre tineri și bucuria de a dansa împreună, evidențiind tradițiile locale și spiritul comunitar.