Frunză verde și una,
Hai la horă-n Costișa,
Joacă hora, fa leliță,
Că ți-ai pus mândră catrință,
Că și eu mi-am pus cojoc
Și cu voi mă-ntrec în joc.
Strigătură:
La pământ cu piciorul
Să răsară mohorul,
La pământ și la podele
Să răsară floricele.
Tot pe loc, pe loc, pe loc,
Să răsară busuioc,
Tot pe loc și la-nvârtit
Ca fusul la răsucit,
Asta horă-mi place mult,
Am s-o joc și-am s-o ascult.
Strigătură:
Joacă, măi bădiț-al meu,
N-aștepta ca să-ți zic eu,
Ți-aș zice, dar mi-i rușine,
De mă joci îmi pare bine.
De jucat, aș mai juca,
Dar mă tem că s-a-nsera
Și mămuca m-a hui,
Tătuca a bănui,
Dar cum să mă duc acasă
Când hora-i așa frumoasă?!.
Strigătură:
Eu din horă nu m-oi duce
Până n-oi rupe papucii,
Eu din horă nu mă duc
Până n-oi rupe-un papuc.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria de a participa la o horă într-un sat, exprimând dorința de a continua dansul chiar și când se apropie seara. Refrenurile scurte adaugă un plus de energie și invitație la dans.