Frunză lămâiță,
Ghiță, măi Gheorghiță,
Ce-mi ziceai aseară
Colo-n dumbrăvioară?
Nu știu ce-mi ziceai,
Inima-mi rupeai!
De trei ani de zile
Ghiță nu mai vine,
De ce-o fi plecat,
Cu dor m-o lăsat,
Cu inima arsă
Stând singură-n casă.
Să-l aduc pe stele
Pe brațele mele,
Să-l aduc pe lună
Cu inima bună,
Vină, Ghiță, dragă,
De la dor mă scapă.
Ghiță, drag băiat,
Întoarce-te-n sat,
Eu te-aștept la poartă
Ziulica toată,
Să ne iubim iară
Colo-n dumbrăvioară.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru Ghiță, care a plecat de trei ani. Ea își amintește cu nostalgie de momentele petrecute împreună și îl imploră să se întoarcă, fiind copleșită de singurătate și dor.
