Frunză verde siminoc, tare-mi place ca să joc, bade.
Să mergi şi să mă petreci, şi la joc să mă întrec, bade.
Unde-aud că-i hram în sat, toată treaba am lăsat, bade.
C-apoi mergem şi la nuntă, că acolo-i lume multă.
Lume multe, veselie, aşa cum îmi place mie.
Să ne cânte lăutarii, mai.
Să jucăm cu gospodarii.
Da’ cât or juca de bine, ei nu mă întrec pe mine.
Joacă, bade, ncetişor, nu mă călca pe picior, bade.
Le-te, bade, după mine, că nu te fac de ruşine, bade.
Joacă, bade, nu te face, dacă nu, lasă-mă-n pace, bade.
Odată mă învârtesc şi pe altu-mi găsesc, bade.
Tare-mi place să petrec, şi cu toți să mă întrec.
Că de nu petrec acuma, n-oi petrece cât îi lumea.
Hai luaţi-vă după mine, mă!
Am joc c-amu mi-i bine.
Cât îi badea frumuşel, şi-mi place să joc cu el.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a petrece și de a dansa, dorința de a se întrece în joc și flirtul cu un băiat. Vorbește despre importanța de a trăi clipa și de a se bucura de viață.