Frunzuliță de negară,
Fluieră un tren în gară,
Fluieră s-aducă iară
Recruții de primăvară,
Leano, hai, hai, Leano!.
Hai, mândro, și m-oi petrece
Că plec cu trenul de zece,
Te las, mândruță, în sat,
Eu mă duc să fiu soldat,
Leano, hai, hai, Leano!.
Du-te, bade, fă-ți armata,
Te-aștept acasă la tata,
Ți-oi scrie câte-o scrisoare
Și ți-oi pune câte-o floare,
Bade, hai, hai, bade!.
Când ai să citești scrisoarea
Să săruți, bădiță, floarea,
Că o floare sunt și eu
Și îți duc doruțul tău,
Bade, hai, hai, bade!.
Când ai să vii din armată
Eu te-oi aștepta la poartă,
La tufa de liliac
Unde ne iubeam cu drag,
Bade, hai, hai, bade,
Că-i destul de-un an de zile
De când n-ai fost pe la mine,
Bade, hai, hai, bade!
Sensul versurilor
Cântecul descrie despărțirea unui tânăr de iubita sa, plecând în armată. Ea promite să-l aștepte și să-i scrie, exprimându-și dorul și dragostea neîntreruptă.