Fetele din al meu sat
Tare-s mândre la jucat,
Nu știu bate cu vătala,
Dar se pupă-n toată seara,
Nici eu nu știu multe-a face,
Dar de badea tare-mi place.
U, iu, iu și iar așa,
Hai cu toții și-om juca,
Să jucăm și să strigăm
Flăcăi frumușei avem,
Fete faine sunt pe-aici
Cu mine parcă-s vreo cinci.
Badea care-l am acuma
Nu l-aș da pe toată lumea,
Cu lumea nu am ce face,
Dar cu badea fac ce-mi place,
Nu știu vorbele să-i cred
Cu prea multe mândre-l văd.
Cât îi satul cu flăcăi
Toți îmi sunt drăguți de-ai mei,
Unu-i frumos cu hurmuz
Și pe-acela ochii-am pus,
Cine joacă mulți băieți
Doarme noaptea sub pereți
Și-aseară eu am dormit,
Sub pereți când am venit
Era poarta încuiată
Și mămuca supărată.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața tinerelor dintr-un sat, preocupările lor legate de joc, dragoste și relațiile cu flăcăii. Exprimă atracția naratoarei față de badea și gelozia față de alte fete, dar și admirația pentru flăcăii din sat.