Dragostea ce-o fost odată
Când eram tânără fată
Am crezut că-i bucurie
Și-o să țin-o veșnicie.
S-o dus vremea ca și bruma
Ce-am iubit nu găsesc urmă,
Din toate ce mi-o rămas?
Cântecul și al meu glas.
Unii-or vrut să mă doboare,
Lumea m-o iubit mai tare,
M-o urcat pe-o scară-naltă
Pe care mulți o mai cată.
Lumea toată mă iubește,
Neamul meu mă dușmănește,
Sufletul te doare rău
Când dușmanu-i neamul tău.
Doamne, la dușmanii mei,
Dă-le, Doamne, ce vor ei,
Să le fie-n viață bine,
Să poată uita de mine.
Refren:
Inimioară dragă,
Tu o viață-ntreagă
Dor ai adunat,
Lacrimi ai vărsat.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o dragoste pierdută și despre durerea trădării din partea celor apropiați. În ciuda greutăților, cântăreața găsește consolare în muzică și în dragostea publicului, depășind obstacolele.