De trei zile de când joc
Nu m-am ostenit deloc,
Badea târâie-un picior
Parcă-i grebla pe ogor,
Joacă, bade, ori te du,
Ori mă lasă la altu’,
Poate altu-a ști mai bine
Să nu mă fac de rușine.
Eu știu jocul cum să-l joc
Și la furcă știu să torc,
Știu să întorc și la fân,
Și drăguțul cum să-l țin,
Mă grăiește lumea-n sat
C-am drăguț și am bărbat,
Dar niciuna nu-i ca mine
Pe-amândoi să-i știe-a ține.
Toată lumea mă grăiește,
Dar bărbatul mă iubește,
Când la horă mă pornesc
Lângă mine toți roiesc
Parcă-s stupul de albine
Toți bărbații-s lângă mine,
Și bătrâni, și tinerei,
Toți ar vrea să joc cu ei.
Cine nu știe-a petrece
Degeaba viața îi trece,
N-am avut bani câți am vrut,
Dar bine m-am petrecut,
Trece viața, trec și eu,
Ce-am făcut nu-mi pare rău,
Trece viața, n-ai ce-i face,
Fă inimii tot ce-i place.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie care se bucură de viață și de atenția bărbaților, chiar dacă este căsătorită. Ea își trăiește viața după propriile reguli, fără regrete.
