De dor, bade, și de drag
Ți-am scris numele pe prag,
Și pe prag, și prin gradină,
Și la mine la inimă,
Dragostea-i un lucru mare,
Greu o duce cine-o are,
Dar și fără de iubit
Ești ca pomul ne-nflorit.
Dragostea de cin’ se leagă
Umblă pe drum ca beteagă,
Și de mine s-o legat,
Multe-am tras pân’ am scăpat,
Mă puneam noaptea să dorm
Îl visam pe badea-n somn,
Când se făcea dimineață
Eram cu lacrimi pe față.
Dragoste, fugi de la mine
Că eu nu te mai pot ține,
Tânăr-am fost și-n putere
Am dus și bune și rele,
Am iubit și-am fost iubită,
Și de lume-am fost grăită,
Nu-mi pasă că m-o grăit,
Frumos viața mi-am trăit.
Se cunoaște cin’ iubește
Pe cărare cum pășește,
Am căzut, m-am ridicat,
N-am lăsat capul plecat,
De-am avut, de n-am avut,
De la nimeni n-am cerut,
Am cântat și-am petrecut,
Voie bună mi-am făcut,
Și de-acum vouă mi-oi face,
N-are nimenea ce-mi face,
Nu mă las și nu mă las
De-aș mai trage câte-am tras.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința în dragoste, dar și acceptarea vieții cu bune și rele. Vorbitoarea își amintește de iubire, dar și de greutățile îndurate, afirmând că și-a trăit viața frumos, fără a se lăsa doborâtă.