Câte boli m-or chinuit
De toate m-am lecuit,
Dar amu’ ce boală am
Caut leacuri și nu am,
De cine dorul se leagă
Nu-i pară lucru de șagă.
Ferește-mă, Doamne Sfinte,
De badea cu mândre multe
Până umblă pe la roate
Vine pe la miez de noapte,
Până vine și la mine
Se face ziucă bine.
Lasă, bade, mândrele,
Ele nu-ți vor binele,
Că ele te vor o noapte,
Eu, bădiță, pân’ la moarte,
Că ele te vor o zi
Eu, bade, pân-oi muri.
De ce-ai făcut, Doamne, omul
Ca să-l chinuiască dorul,
Că doru-i mai greu ca boala
Și nu poate dormi seara,
Se frământă noaptea-n pat
Parcă ar fi blestemat,
Cine are dor pe vale
Parcă duce-un sac de sare,
Și sacul îi mai ușor
Decât al bădiții dor.
Refren (primele 3 strofe) :
Dar amu’ ce boală am
Caut leacuri și nu am.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința provocată de dor și dragoste, comparând dorul cu o boală grea. Persoana își exprimă devotamentul etern față de persoana iubită, spre deosebire de relațiile trecătoare.