Ce rău am făcut pe lume
Că nu-mi aud vorbe bune,
Numai rele și minciuni
De la prietenii mei buni.
În față-mi grăiesc de bine,
În spate lovesc în mine,
În prieteni am crezut,
Dar ca Iuda m-or vândut.
Când necazul m-a aflat
La Dumnezeu m-am rugat
Să le dea bani câți or vrea
Să nu aibă grija mea.
Că dușmanii de-ar putea
În pământ m-ar îngropa,
În pământ sub iarbă udă,
De mine să nu audă,
Dar cu toți avem o soartă,
Dumnezeu grija ne-o poartă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea cauzate de trădarea prietenilor. În momente de necaz, naratorul se refugiază în credință, cerând ajutor divin și acceptând soarta.
