Cât pe lume ai părinți
Încă tot copil te simți
Are cin’ să te aline
Nu ești singurel în lume,
Că străinu-i tot străin,
Îi ca ceaiul din pelin,
Cât zahăr ai vrea să-i pui
Niciodată dulce nu-i.
De au bani și au ce-ți da
Des le mai deschizi poarta,
Părinții de au sau n-au
Ce le ceri ei tot îți dau,
Dar când dau de câte-o boală
Și nu au ce pune-n oală
Nu mai vrei să știi de ei
Parcă nu-s părinții tăi.
Gândiți-vă, copii, bine,
Și vouă rândul vă vine
Îți vedea cât îi de bine
Când niciun copil nu-ți vine,
Să-i iubim cât sunt în viață
Să n-aibă lacrimi pe față,
Să le facem bucurii
Să știe că au copii,
Tot în lume-i rânduit
După fapte ești plătit.
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța părinților și necesitatea de a-i aprecia și îngriji cât sunt în viață. Atrage atenția asupra sacrificiilor pe care le fac părinții și asupra regretelor care pot apărea dacă nu le acordăm atenția cuvenită.