Batǎ-l Dumnezeu sǎ-l batǎ
Pe badea cu crâșma-n poartǎ,
Merg bǎrbații-n crâșmǎ stau
De-acasǎ nici grijǎ n-au,
Au copii și eu femeie
Ei stau în crâșmǎ sǎ beie.
Nu știu vinu-i rǎu sau bun
Cǎ nu pot merge pe drum,
Nu știu vinu-i rǎu sau dulce
Cǎ pe drum nu se pot duce,
Îi îmbatǎ crâșmǎrița
Sǎ le goleascǎ punguța.
Vinul bun, ocaua-i mare,
Crâșmǎrița-i fainǎ tare,
Crâșmǎrița-i frumușicǎ,
Beau bǎrbații de se stricǎ,
Nu nimeresc pe cǎrare
Și-n pungǎ fǎrǎ parale.
Vine de la crâșmǎ beat
Și mǎ-ntreabǎ ce-am lucrat,
De-l întreb de unde vine
El dǎ cu bota în mine.
– Mǎi bǎrbate, fii cuminte,
Cǎ-ți dau cu apǎ fierbinte
Sǎ te saturi de bǎut
Și femeia de bǎtut.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața unei femei măritate cu un bărbat bețiv, care își cheltuie toți banii la crâșmă și o agresează fizic. Ea își exprimă frustrarea și disperarea față de situația în care se află.