Badea-al meu e moldovean,
Poartă cușmă și suman,
Îi vrednic și-i arătos,
În sat nu-i ca el fălos.
Vino, bade, nu te face
Supărat de-o vreme-ncoace,
Ardă-l focul de oftat
Că de el m-am săturat.
Știi tu, bade, vorba noastră
Că vrei ca să-ți fiu nevastă,
Nu fii, bade, supărat
Că și eu te vreau bărbat.
Ne vorbește lumea-n sat
Că noi nu ne-am împăcat,
Să vorbească cât o vrea,
Ești al meu și sunt a ta.
Sensul versurilor
O fată își exprimă afecțiunea pentru badea ei moldovean, ignorând zvonurile din sat. Ea își reafirmă dragostea și apartenența reciprocă.