Azi sub coasta dealului
Joacă hora satului,
Eu de-acas-am auzit
Și degrabă am venit,
N-am venit pe-aici să trec,
Am venit ca să petrec
Și mă uit în jurul meu
Să mă vadă un flăcău.
O venit unul negruț,
Dar nu-mi place că-i micuț,
Abia are mustăcioară
Și pe cap pălărioară,
Frumușel, bătu-l-ar focul,
Dar cu el n-oi porni jocul.
– Bădiță cu pălărie
Eu aștept altul să fie.
Și-o venit unul de-o seamă
Cu căciula pe sprânceană,
Și eu știu de ce el vine,
Ca să mă joace pe mine,
Dar oleacă-i supărat
C-aseară m-o așteptat,
Eu cu ochiul semn îi fac
Că diseară îl împac.
Badea m-o prins de mijloc
Și-am intrat și noi în joc,
Eu în timpul jocului
Mă tot uit în ochii lui,
Are ochii cerului
Și gurița dorului,
Strigă badea voinicește
Și cu foc mă învârtește.
Grăiască lumea ce vrea,
Badea pe mine mă ia,
Nu-s frumoasă, nici urâtă,
Dar știu să mă fac plăcută,
Câte fete sunt pe-aici
Nu-i niciuna cu lipici,
Că lipici am numai eu
Pentru bădișorul meu.
Sensul versurilor
O fată participă la hora satului și își alege un flăcău, ignorând pețitorii nepotriviți. Ea își exprimă atracția față de cel ales și promite să-l împace pentru o supărare anterioară, celebrând legătura lor în mijlocul comunității.