Cât ești dulce copilaș,
Pruncul mamei dragălaș,
Ți-e dorința cea mai tare
Peste noapte să crești mare.
Peste ani, când dai de greu
Oftezi și te-ntrebi mereu:
„Unde ești, copilărie?”
Să răspundă cine știe!
Refren:
Așa-i omul, cât trăiește
Ce are nu prețuiește,
Și când pierde ce-o avut
Ar întoarce ce-a trecut!
Sanatatea, viata, anii,
De ce nu-s, Doamne, ca banii?
Ca-i pierzi azi si-i castigi maine,
Dar ce-o trecut, trecut ramane.
Părinții ce ți-au dat viața
Și te-au legănat pe brațe,
azi se-nchina la icoane:
„Adu-ne copilul, doamne!”
Dar când ei se duc din lume,
Mama, tata, n-ai cui spune,
Atunci ți-ai da viața, banii,
Să-ți mai zică puiul mamii.
Refren:
Cât ești tânăr și-n putere
Te zdrobești să-ți faci avere
Nu te cruți nici zi, nici noapte
Și nu-ți vezi de sănătate.
Și-ți dai seama într-o zi
Că ce-ai fost nu vei mai fi
Plângi, ajuns în toamna vieții,
Mândrii ani ai tinereții.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regretul pierderii copilăriei și a tinereții. Subliniază importanța prețuirii momentelor și a sănătății, deoarece odată pierdute, nu se mai pot întoarce. De asemenea, evidențiază dorul de părinți și de afecțiunea lor.