Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.
Dar am țâșnit la suprafață – și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar era rece în acea apă! Era rece!.
Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.
Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul n-ar fi fost atât de înalt
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar eram atât de sus! Atât de sus!.
Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste –
Dar am fost născut ca să trăiesc.
Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.
Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!
Sensul versurilor
Piesa descrie gândurile unei persoane care se confruntă cu idei suicidare, dar care, în cele din urmă, alege să trăiască. În ciuda greutăților, găsește un motiv să continue, realizând că viața, deși dificilă, merită trăită.