Laly – Oare Ai Existat?

Cândva, visam la prietenia adevărată…
Și credeam că o să o cunosc, odată și odată.
Câtă încredere… câte iluzii prostești…
Prieteni de joacă… până să o cunosc pe ea…
Fata pe care o vedeam prietena mea…
Prietena adevărată, cică…
Doamne… cât am putut să țin la ea…
De fiecare dată când ne certam,
Sufeream enorm, plângeam…
Oare ce avea ea atât de diferit de celelalte fete?
De ce de ea m-am putut apropia așa de mult?
Chiar de… persoana nepotrivită…
Prietena mea iubită 🙁
Prietenia noastră care credeam că va fi forever…
Dar acum am realizat că ea nu a existat never…
O prietenie falsă ce mi-ai dăruit…
Din prietenia asta, câte mi-am dorit…
Nu vreau să te mai acuz… va fi în zadar,
Nu voi putea schimba nimic…
Ce a fost, a fost… A trecut…
Dar din păcate amintirea nu mi-o poate lua nimeni.
Câtă inocență… poate că…
La început chiar ai ținut la mine…
Dar ce păcat,
Totul cu timpul s-a schimbat.
Uf… deja… prietenia asta este o…
Prietenie fumată,
Care nu o voi putea recupera niciodată.
Îmi pare rău… mi-am dorit atât de mult să te întâlnesc
Și să îți spun că ești foarte importantă pentru mine și că te iubesc…
Dar poate că nu pe tine mi-am dorit să te întâlnesc…
NU pe tine, cea de acum…
Ci pe cea cu care am început această prietenie…
Uff… în fiecare zi la școală te privesc…
Te văd cum regreți… poate că nimic nu m-ar costa să…
Să repet acele dulci cuvinte: vrei să ne împăcăm?
Dar nu mai vreau… să sufar din nou în urma ta…
Prefer să rămân cu amintirea…
Mă bucur că am deschis ochii în sfârșit
Și că adevărul l-am descoperit…
Îmi va fi greu, nu voi trece ușor peste asta…
Nu știu… și acum mă întreb…
Oare ai existat??
Oare… mă doare că te privesc în ochi în fiecare zi
Și aș vrea să evit asta, dar nu se poate,
Îmi ești până și colegă de bancă…
Uff… cât de mult ne-am dorit să împărțim aceeași bancă…
Vreau să știi că te voi iubi mereu
Și că îmi pare rău
Că nu am reușit să păstrăm această prietenie
Atât de proaspătă cum am început-o.
Te iubesc, Andreea!
Și nimeni nu poate schimba asta!
Te iubesc!

Sensul versurilor

Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de o prietenie pierdută și idealizată. Naratorul reflectă asupra amintirilor și a durerii provocate de realizarea că prietenia nu a fost reală, exprimând regret și acceptare a faptului că nu se mai poate repara nimic.

Lasă un comentariu