Nu știu ce aș putea spune,
Dar întâi, îmi pare rău că nu mi-ai fost prietenă pe bune.
Uff.. greu e să ai prieteni.. adevărați..
Greu e să găsești prieteni în ziua de azi.
Am avut încredere oarbă în ea,
Dar m-a mințit tot timpul. Și numai intrigi bagă.
Ma vedea că sufăr, că sunt distrusă,
Dar nu-i păsa…
Mândria ei… era mai presus decât prietenia noastră.
Și acum mă întreb: ce ai câștigat cu minciuna?
De ce faci încă pe prietena cea bună,
Când vezi că mi-am dat seama ce fel de persoană ești
Și că nici măcar nu știi prietenii să-i prețuiești.
Visezi la iubire. Hm.. o minciună.
Nu știi nici ce-i aia prietenie.. până la iubire
Este o cale lungă.
Ești o persoană la care am ținut foarte mult,
Până am descoperit câte ascunzi.
Ahh.. aș vrea să te urăsc,
Ahh. dar deși știu câte mi-ai făcut,
Încă te iubesc.
Însă nu mai sunt proasta de altă dată,
Nu o să îmi mai arăt sentimentele niciodată.
Tu, „prietena mea adevărată”,
TU cea care „nu m-ai mințit niciodată”,
Ai făcut doar pe mironosița
Și te-a ținut.
Ahh….. cât de proastă am fost,
Câtă încredere în tine am avut.
Dar, gata!
Ochii îi am larg deschiși,
Dusă de sentimentele curate și iubirea pe care ți-o port,
Nu o să le mai arăt,
O să încerc să le scot din inimă,
Pentru că tu nu mi-ai fost prietenă.
Azi.. faci pe măicuța cu mine,
Dar vreau să știi, că nu-ți mai ține.
Poți să mori, și în cele mai mari chinuri,
Căci și eu am avut parte numai de lacrimi și veninuri
Din cauza ta…
Dar a trecut.. eu te urăsc..
Oare?
Nu știu.. nu pot să te urăsc,
Dar tu asta trebuie să știi.. te urăsc,
Deși doar eu pot să știu cât.. te iubesc.
Îmi aduc aminte de toate clipele petrecute împreună,
Îmi aduc aminte.. ne imaginam cum vom zbura pe lună.
Cât de idioată am putut fi,
Cât te-am putut iubi.
Am crezut în prietenia adevărată…
Pfffff…. într-adevăr am descoperit-o,
Dar în niciun caz cu persoana ta.
Doar ea.. Maria.. M-a învățat,
M-a ajutat în tot și toate,
M-a umplut de bunătate..
M-a ajutat să descopăr câte îmi faci pe la spate,
Iar tu ne crezi doar niște idioate..
Probabil că regreți și iubești împăcarea,
Ai vrea din nou să vezi cum este să îți bați joc de mine,
Dar împăcarea aia dulce, cu lacrimi,
Nu mai vine..
Poate să se roage și toată lumea de mine,
Singura condiție care ar exista…
Ar fi să îmi faci o listă cu toate idioțeniile care mi le-ai făcut,
Dar nici așa nu te voi putea ierta,
Pentru că nu pot, nu vreau și pur și simplu n-am chef.
Dar chiar așa….
Te voi iubi mereu, chiar dacă nu meriți nimic,
Nici să îți pronunț numele.. Andreea..
Yakkk:-
Numele care nu se va șterge nicicând din inima mea,
Numele care nu îl voi uita,
Numele care m-a făcut să văd realitatea..
De fapt… persoana pe care aș vrea să o urăsc~~!!!!!
Dar nu pot…… sentimentele de ură sunt mai slabe..
Așa că.. te iubesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele contradictorii ale unei persoane față de o fostă prietenă care a trădat-o. Deși simte furie și dezamăgire, încă mai există un sentiment de iubire și atașament, făcând imposibilă ura completă.